Unul dintre cele mai greţoase spectacole ale fiecărui sfârşit de an este cel pe care îl oferă generozitatea plesnind de ipocrizie a tuturor celor care, urlând - ca la nunţile cu daruri - cadourile pe care le fac amârâţilor, speră ori să-şi spele ruşini şi păcate pe care le-au săvârşit din greu de-a lungul anului, ori să acumuleze simpatie şi preţuire, mituind paupera societate, ori îşi îndestulează nevoia histrionică de admiraţie şi, mai ales, de autoadmiraţie, ori, mai rău, câştigă ceva bănuţi de pe urma unei atari activităţi.

Indiferent de scopurile lor reale, circul jalnic prin care sunt umiliţi în pieţele publice, cu deplinul şi perfid-onerosul aport al televiziunilor, oameni şi-aşa bătuţi de soartă şi împinşi de nevoi până la marginea abrutizării, umplu de scârbă şi de furie orice persoană care înţelege că, infinit mai de preţ decât mâna întinsă la nevoie, este modul discret în care această mână este întinsă.

Demnitatea acestor oameni, şi-aşa terfelită de societatea incapabilă să-şi înarmeze toţi membrii cu instrumente care să-i ferească de penurie şi marasm, este dizolvată şi neantizată de nişte măscărici insidioşi şi profitori care, cinic şi degradant, au ajuns astăzi în situaţia de a oferi pomeni, tocmai pentru că, în trecutul apropiat, au făcut tot posibilul să-i deposedeze, rapaci, de drepturile şi de bunurile lor pe cei care acum fac sluj la porţile generozităţii lor.

Bogaţii analfabeţi ai acestei naţii, fiinţe decrepite intelectual, dar extrem de viclene şi oportuniste, aceşti hoitari ai comunismului care, profitând de complicităţile vinovate cu sistemele politice mafiote postdecembriste, au reuşit să-şi aproprieze bunurile şi mijloacele de realizare a acestor bunuri, furându-şi, practic, concetăţenii, sunt acum în situaţia paradoxală de a se arăta filotimi şi plini de creştinească grijă faţă de semenii lor obidiţi, faţă de... victimele lor.

La capătul de început al afacerilor acestor îmbuibaţi grosolani şi cinici stau mizerii pentru care chiar şi contoversatul nostru sistem de drept are articole incriminatoare ale căror pedepse sunt închisoarea şi confiscarea bunurilor jăpcuite. Fiecare ban care a intrat, de-a lungul vremii, în conturile acestori hoţi nu reprezintă altceva decât un lung şir de lipsuri la care a fost supusă marea masă a oamenilor pe care, astăzi, îndrăznesc s-o miluiască.

Am auzit din gurile milionarilor noştri de carton, printre inerentele greşeli de pronunţie a limbii române (altă dovadă a lipsei de respect faţă de valorile naţiunii care le suportă, trudind şi umilindu-se din plin, parazitismul), cum că şi-ar dori ca societatea să tragă linie şi, fiecare păstrându-şi ceea ce a acumulat - fie legal, fie ilegal - să pornească de la un punct zero în a se construi. Practic, hoţii neprinşi cereau o conciliere între negustorii cinstiţi care deveniseră şi păgubiţii resemnaţi în care ne transformaseră, cu cinism şi lipsă de scrupule, pe noi, ceilalţi. Renunţaţi la tot ceea ce aţi adunat în aceşti ani, acceptând că nimic nu vă aparţine atâta vreme cât "primul milion" este acumulat prin cel puţin o mârşăvie şi apoi discutăm! Trăiţi după gradul vostru de alfabetizare, căci acesta este cel mai rezonabil barometru al utilităţii voastre sociale! Înţelegeţi că, dacă la baza celui mai înalt bine stă o crimă, realizarea acelui bine este inutilă şi indezirabilă! Iată condiţiile reconcilierii!

În astfel de pacte drăceşti se înscriu acţiunile de caritate pe care potentaţii mizeri ai acestei naţii le fac, ca şi când nu am şti că, tot ceea ce se încumetă să le arunce celor mai amărâţi dintre noi, ne aparţine nouă, în totalitate, lor ne mai rămânându-le decât dreptul - pe lungi perioade de timp - la câte un loc călduţ în vreo puşcărie pe care s-o facă celebră printre cei care apreciază astfel de ipochimene.

Îmi este scârbă de toţi aceia care fac pomeni în gura mare, cu martori, uzând de-un spectacol degradant pentru nefericiţii care sunt miluiţi, însă, mai mult decât orice astfel de ipocrizie, mă scârbeşte filotimia venală a bogaţilor controversaţi ai acestei ţări.