Habotnic al teoretizării chiar şi atunci când subiectele analizate mă dezgustă şi profitând de eclectismul inextricabil şi efervescent al fiinţelor alienate participante la simulacrul numit pompos protest de stradă la care am fost martor în ultimele zile de iarnă blândă, care - vai! - iată, s-a oţărât, contrariat de crâmpeie de afirmaţii ale unor oportunişti şi lezat de ipocrizia unor lideri de opinie meschini şi evident oneroşi, mă văd iarăşi în situaţia de a scrie un text care se va raporta la aceste din urmă evenimente.

Ca o paranteză, vă spun că uimirea mea este maximă la vederea râvnei disperate şi băloase a presei autohtone de a perpetua o manifestaţie care, dacă nu ar fi fost aducătoare de rating, s-ar fi stins în câteva ore, cu tot efortul financiar al naivei noastre opoziţii. Doar că, entuziasmaţi de impresia falsă (indusă interesat, meschin şi fraudulos, de o presă cinică şi vulgară) că invectivele, insultele şi injuriile, afişate de ei sunt reprezentative pentru tot poporul, cei mai dezinhibaţi dintre inadaptaţii, oportuniştii şi descreieraţii cetăţilor au hăulit disonant şi grobian vreo două săptămâni la rând, exasperându-ne cu inepţia gratuită şi sâcâielnică a fiinţelor lor.

Un rezultat tot au avut aceste manifestaţii de protest (sic!): ne-au certificat părerea că societatea civilă este atât de entropica şi de nespecializată, încât cu greu am putea numi social modul în care concetăţenii noştri se raportează la instituţiile statului, la logică, la morală, la realitate,... unii faţă de alţii. Suntem mai siguri acum, după spectacolul ridicol al manifestărilor de protest de la începutul anului 2012, că societatea civilă românească este, în realitate, un spaţiu extrem de eterogen şi de proteic, în care se evidenţiază stupiditatea crasă şi oportunismul grobian.

Ivite ca ciupercuţele după o ploaie mult aşteptată, aşa-zise organizaţii ale societăţii civile s-au scuturat voiniceşte de quasi-anonimat şi s-au raliat mascaradei stradale. Unii pseudo-lideri, mai comozi şi crezându-se originali, şi-au lansat pe internet platforme-program ale organizaţiilor pe care, cu aplombul naivului diletant, abia le înfiinţează. Folosindu-se de foamea reală a unor inadaptaţi veniţi la cerşit de la statul tătuc cu care erau obişnuiţi până mai an, lideri de organizaţii ale societăţii civile (organizaţii cu nume bombastice şi realizări microscopice) au încercat să-şi justifice în faţă sponsorilor veniturile deloc neglijabile.

La un moment dat, invitaţi la nu ştiu ce post de televiziune, câţiva lideri ai unor organizaţii ale aşa-zisei societăţi civile nu puteau să cadă de acord cu privire la faptul că este posibil să existe stratificări calitative ale societăţii civile. Preşedintele statului făcuse apel doar la societatea civilă de calitate şi ăsta era un lucru monstruos în accepţiunea creierelor albe, chemate să răstălmăcească cele mai simple afirmaţii ale tiranului înjurat monstruos de şapte ani încoace. În fapt, preşedintele făcuse un apel la vocile de calitate din spaţiul societăţii civile, acelea care, raţionale şi echilibrate, ar fi putut contrabalansa mesajele de ură şi de violenţă pe care le trâmbiţau visceral acei falşi lideri apăruţi din tenebrele oportunismului, ca nişte hoitari hămesiţi.

Ei bine, da, oameni buni! Societatea civilă românească poate fi segregată în bună şi rea, în benignă şi malignă, în mediocră şi submediocră... Există o parte canceroasă a societăţii civile româneşti a cărei sinistră faţă aţi avut prilejul să o întrezăriţi cu prilejul acestor aşa-zise proteste. Îşi cere cu ostentaţie dreptul de a trăi pe spinarea noastră şi ne avertizează că vom avea de aface cu ea dacă nu ne conformăm. Este acea societate care urlă că vrea libertate în acelaşi timp în care urlă că vrea "moartea chiorului şi a amantei sale". Este acea societate care, prin vocile alterate de ură ale reprezentanţilor ei ajunşi prin studiouri de televiziune, se arată mirată că nu achiesăm la actul ei de înaltă ţinută civică. Este acea societate formată din acele stranii fiinţe ale căror singure aspiraţii sunt ura şi violenţa.

Pentru mine este inacceptabil că există lideri ai societăţii civile, profesori universitari unii dintre ei, care afirmă că democraţia poate avea vreo legătură cu faptul că nişte oameni care hăulesc pentru propria lor libertate (sic!) sunt capabili, concomitent, să interzică accesul altor oameni într-un spaţiul public. Mă îndoiesc teribil de eticheta de fiinţe inteligente ale aşa-zişilor protestatari ai gheoagei şi contest orice fel de calitate morală a unui lider al societăţii civile care nu se delimitează de violenţa de orice tip a manifestanţilor.